Interviu cu Dumnezeu

de Octavian Paler

- Ai vrea sa-mi iei un interviu, deci... zise Dumnezeu.
- Daca ai timp... i-am raspuns. Dumnezeu a zâmbit.
- Timpul meu este eternitatea... Ce întrebari ai vrea sa-mi pui?
- Ce te surprinde cel mai mult la oameni?
Dumnezeu mi-a raspuns:
- Faptul ca se plictisesc de copilarie, se grabesc sa creasca.....iar apoi tânjesc iar sa fie copii; ca îsi pierd sanatatea pentru a face bani......iar apoi îsi pierd banii pentru a-si recapata sanatatea.
Faptul ca se gândesc cu teama la viitor si uita prezentul iar astfel nu traiesc nici prezentul nici viitorul; ca traiesc ca si cum nu ar muri niciodata si mor ca si cum nu ar fi trait.
Dumnezeu mi-a luat mâna si am stat tacuti un timp.
Apoi am întrebat:
- Ca parinte, care ar fi câteva dintre lectiile de viata pe care ai dori sa le învete copiii tai?
- Sa învete ca dureaza doar câteva secunde sa deschida rani profunde în inima celor pe care îi iubesc.....si ca dureaza mai multi ani pentru ca acestea sa se vindece; sa învete ca un om bogat nu este acela care are cel mai mult, ci acela care are nevoie de cel mai putin; sa învete ca exista oameni care îi iubesc dar pur si simplu înca nu stiu sa-si exprime sentimentele; sa învete ca doi oameni se pot uita la acelasi lucru si ca pot sa-l vada în mod diferit; sa învete ca nu este suficient sa-i ierte pe ceilalti si ca, de asemenea, trebuie sa se ierte pe ei însisi.
- Multumesc pentru timpul acordat....am zis umil. Ar mai fi ceva ce ai dori ca oamenii sa stie?
Dumnezeu m-a privit zâmbind si a spus:
- Doar faptul ca sunt aici, întotdeauna.

Acum nai bine de 2000 de ani în vremea lui Irod Idumeul la prunca lui Octavian August, marele stăpân din cetatea Romei, doi călători din părțile Nazarethului veneau smeriți pe asini spre Betlehem spre a lua parte la un recensământ cerut de împăratul roman de atunci. Amândoi făceau parte din seminția lui regelui David și trăiau în Nazaretul Galileii.

Dreptul Iosif era un tâmplar ajuns la vârsta înțelepciunii, rămas văduv, foarte respectat pentru viața sa curată și Sfântă iar Fecioara Maria, născută din neam împărătesc a marelui David, întro familie credincioasa, ca rod al rugăciunii îndelungi a Dumnezeieștilor Părinți Ioachim și Ana, fusese închinată sau afierosită Domnului încă din înainte de naștere, fiind adusă la Templu și așezată în Sfânta Sfintelor. După mutarea la cele veșnice a părinților Ei a fost încredințată Dreptului Iosif care mai apoi i-a devenit logodnic.

Dar în vreme ce ei călătoreau După voia lui Dumnezeu la plinirea vremii avea să pogoare în lume Iisus, Fiul lui Dumnezeu celui Viu, așa cum îi vestise Feciorei, Arhanghelul Gavil la Bunavestire. Cuprins de o firească teamă Dreptul Iosif pornii atunci în căutarea unui sălaș pentru Fecioara Sântă și pentru Pruncul Dumnezeiesc ce era pe cale să se nască. Strădania lui părea fără rod căci toate locurile erau umplute de oameni veniți pentru recensământ. Însă Dumnezeu cercetând inima lui curată i-a trimis totuși un ajutor, un tânăr bogat care deși nu mai avea locuri la han s-a arătat milostiv și iubitor de oameni și le-a oferit ca sălaj un staul, o peșteră lângă boi, vaci și alte animale. Deși este Dumnezeu Adevărat și Veșnic, deși fusese făgăduit și așteptat încă de la căderea omului în păcat Hristos Cel Viu S-a smerit pe sine făcându-Se om și primind de bunăvoie a Se în ieslea vitelor doar pentru a ne înălța pe noi din moartea păcatului la Viața Veșnică.

Sfânta Tradiție ne spune că boii suflau ca să îl încălzească, din Evanghelii aflăm că păstorii se bucură de vestirea îngerilor și vin să I-se închine aducându-I cu bucurie mare un miel ca dar de asemenea tot Evangheliile ne spun că totă zidirea s-a bucurat și că îngerii din cer veneau să îi cânte. Magi din Răsărit călăuziți de-o stea i-au adus aur ca unui Împărat. tămâie ca unui Dumnezeu și smirnă ce avea să preînchipuie Jertfa de pe Cruce. Chiar dacă tot Pământul se bucura a existat totuși un om care se temea de Pruncul ce tocmai s-a născut și de aceea cu gând viclean a poruncit magilor să meargă și de îndată ce îl vor găsi să-i dea de veste ca să-I se închine. Dar Dumnezeu gândul cel rău a lui Irod s-a arătat magilor prin îngerul Gavril care a poruncit lor să o ia pe alt drum. Afând că a fost înșelat Irod și temându-se să nu își piardă coroana, Irod cel Mare poruncii ca toți pruncii de la 2 ani în jos să fie uciși provocând mare plângere prin împlinirea cuvintelor proorocului Ieremia “Glas în Rama s-a auzit, plângere şi tânguire multă; Rahela îşi plânge copiii şi nu voieşte să fie mângâiată pentru că nu sunt”.Acești au fost primii 40 000 de Sfinți Mucenici ai lui Hristos ce I-au adus la Naștere însuși sângele și viața lor Cu toate acestea în ciuda încercărilor lui Irod de a pierde pe Dumnezeiescul Prunc au rămas fără rod căci încă nu sosise vremea ca Hristos să guste din potirul morții și pentru al feri de moarte Dumnezeu a porucit Dreptului Iosif să ia Prucul și pe mama Sa și să fugă în Egipt.

Au trecut mai bine de 2000 de ani și Pruncul Iisus vine dinnou În ieslea de la Betlehem pentru a ne înălța la cer dar azi nu mai vin nici magii, nici păstorii și nici îngerii ci fiecare din noi este chemat ai urma aducând Pruncului Iisus ce mai de preț dar pe care îl avem un suflet curat și bun. Acum întrebarea pe care mi-o pun și la care vă invit și pe voi să meditați este următoarea „O suflete al meu, magii și păstorii I-au adus daruri lui Hristos, boii l-au încălzit, animalele i-au dăruit ieslea lor, steaua I-a luminat pe magi iar ingerii I-au cântat în cor Osana, dar tu suflete al meu ce dar vei aduce Stăpânului tău?“

Să ne ajute Bunul Dumnezeu să facem fiecare clipă a vieții noastre o clipă sfântă adusă în dar lui Dumnezeu!

Zilele trecute am primit pe E-mail o scrisoare foarte interesantă a lui Tudor Chirilă, solistul trupei „Vama“. Scrisoare a fost publicată pe blogul oficial a lui Tudor și este o invitație adresată tinerilor de a schimba lumea prin propria schimbare, prin respect, educație, cultură și bun simț. Limbajul lui Tudor este puțin cam dur dar cred că mesajul merită să fie cunoscut.De aceea am răspuns cu drag invitației lui de a da mesajul mai departe.

„Noi am pierdut. Dar voi, voi mai aveți o șansă. Noi am fost fericiți că am descoperit Coca-Cola și bananele și am crezut că dacă noi citim, și ei vor citi. Și că toți vom progresa și țara o să aibă scăpare. Noi ne-am înșelat. Unii dintre noi au plecat de aici. Câștigă bani acolo și tânjesc după orașul ăsta împuțit. Voi însă, voi aveți o șansă. Voi, aveți șansă.

Nu vă gândiți la furat. E calea cea mai simplă. Știu că ați aflat că așa te îmbogățești. Dacă ai pământ sau dacă faci afaceri cu statul. Știți voi ceva despre TVA și cum ai putea sa-l furi, dar nu vă e încă foarte clar. Nu asta e drumul. Cu cât se va fura mai mult, cu atât se va construi mai puțin, iar copiii copiilor noștri vor moșteni un imperiu de cenușă. Sunteți tineri și totuși habar n-aveți ce înseamnă un București în care se circulă normal. Dacă voi habar n-aveți și dacă Ei continuă să fure, gândiți-vă la copiii noștri. Nu e nici o șansă.

Citiți. Citiți mult. Citiți tot ce vă pică în mână. Nu-i mai ascultați doar pe profesori. Citiți orice, fără discernământ. Nimic nu e mai important ca lectura, acum. Apoi, cautați-vă intre voi. Vedeți care citiți aceleași lucruri și înhăitați-vă. Numai în haita de oameni deștepți o să reușiți. Unul singur dintre voi va fi mâncat. Zece însă, s-ar putea să reușiți. Gândiți-vă de pe acum să-i înlocuiți. Timpul lor trebuie să se termine. Trebuie să-i dominați. Dar nu cu gândul că veți fura mai mult ca ei. Asta e calea simplă care vă v-a sufoca moștenitorii. Ce-o sa faceți cu milioanele într-un oras mort? Ce-o să cumpărați, cu banii grămezi? La ce-ți folosește un Lamborghini când n-ai o autostradă? De ce sa ai o vilă într-un cartier sufocat de inundații?

Nu vă dușmăniți profesorii. Sunt oameni amărați, din ale căror drame puteți învăța. Își dau priceperea pe un salariu de nimic și vă învață carte. Nu vă bateți joc de ei. Au muncit, și nu e vina lor că părinții voștri s-au descurcat mai bine. N-aveți nici un drept să-i disprețuiți. Nu le sunteți superiori. Banii părinților voștri nu vă reprezintă. Vă reprezintă doar ceea ce puteți scoate pe gură. Aveți grijă ce scoateți pe gură. Vremea pumnului și a bodyguarzilor a trecut. O să călătoriți, iar copiii francezi învață carte, englezii la fel. Vă confruntați cu o lume care acum e mai deschisă decât oricând. Hoții de la putere nu sunt în stare sa vă spună cine este Delacroix sau Chagall. Nici Duchamp. Nu vă pot spune care e influența lui Schopenhauer în „Sarmanul Dionis“ și nici de ce este Eminescu un romantic întârziat. Foarte puțini o să vă spună cine a pictat „Cina cea de Taină“ și de ce Visconti a ales romanul lui Thomas Mann ca să facă un mare film. Ei vor ști doar să vă învețe să furați. Iar calea asta, mai devreme sau mai târziu, se va înfunda și ne va asfixia copiii.

Nu vă mai luați după ziare. Nu dau doi bani pe generația voastră, nu vă dați seama? Pentru ei, cu cât sunteți mai proști, cu atât le va fi mai ușor să vă vândă orice căcat. Iar căcatul pe care îl veți cumpăra va fi obținut de la proști, plătiți pe măsură. Adică prost. Eleva porno este un exemplu. Nu citiți ziarele. Citiți câteva, cele care vă informează. Nu marșați la orice promoție. Fiți mai selectivi.